Liman maritim închis de o bariera de nisip, cu o suprafață de 1000 – 1300 ha, de vreo 10 ori cât Tăbăcărie. Termenul vine de la grecescul Limenas, adică golf interior, foarte tentant pentru corăbii, activități economice, etc. Nu a avut prea mult această șansă, se pare că s-a închis cu barieră de nisip la un secol după Hristos.
Lacul s-a format prin evaporarea apei din acest liman marin (sunt și fluviale), ca urmare a unor perioade calde, secetoase și menținut pe calcare sarmațiene, puțin permeabile, în condițiile unui aport redus de apă din surse externe.
Nivelul lacului la 1900 era la – 150, iar la sfârșitul secolului + 180 față de nivelul mării.
De atunci a început să scadă ceea ce e foarte bine. Acum suntem la nivelul anilor ’60 câțiva centimetri sub nivelul mării.
S-au făcut multe intervenții greșite de-a lungul timpului asupra lacului, ca de exemplu
o celebră pompare de apă în mare prin ’73,’74 pt accesul conducerii de partid și de stat la băile reci de la Eforie. S-au pierdut peste 500.000 tone de sare atunci.
Apoi s-au făcut Irigații prin canalul Carasu dupa 1975, sporind aportul de apă și reducând salinitatea de la 100 g la litru la 50 chiar.
Mineralizarea totală a Lacului Techirghiol este de aproximativ două ori mai mare față de mările și oceanele lumii și de cca. patru ori mai mare decât Marea Neagră. Apa lacului, are o densitate medie de 1,065 – 1,070 g/litru, considerată de specialiști că fiind clorosodică, magneziană, sulfatată, iodată, bromurată, având în componență, în diferite concentrații, nitrați, azotați, ioni de carbon, siliciu, potasiu și multe alte elemente, care împreună creează suportul propice vieții faunei și florei lacului, fiind mai ales, componentele necesare formării nămolului sapropelic. Are fier in maluri și se formează sulfura de fier – neagra ce-i conferă aspectul specific acestui nămol.
Nu sunt multe specii în lacul foarte sărat, iar cele adaptate sunt celebre – o algă Cladophora și un crustaceu Artemia salina. Bineînțeles că sunt și altele, câteva sute de specii la care se adaugă bacterii metanogene, reducatoare în general, dornice de materie și energie, adică de carbon, azot, oxigen și hidrogen. Nu le place sulful pe care în leagă de diferite componente rezultate ale metabolismului lor, contribuind la sursa terapeutică a nămolului sapropelic.
Algele se dezvoltă ca o pătură pe fundul puțin adânc al apei, undeva până la maximum o adâncime de 3,5 m, dincolo de care lumina solară nu mai este eficientă pentru algele verzi. Sub stratul de alge se formează mâlul terapeutic ce furnizează CO2 aflat în diferite stadii de mineralizare, în adâncime formându-se o marnă (rocă) moale, neagră, amorfă. Algele și respectiv mâlul se dezvoltă și formează cu precădere pe malul vestic al lacului, spre localitatea Techirghiol, iar vânturile dominante de Nord-Est le împing în golfuri unde în aceste ingrămădiri se înmulțește microfauna, cu vestitul crustaceu Artemia salina și numeroase specii de infuzori, au loc putrefacţii, care dezvoltă bacterii sulfuroase autotrofe fotosintetice, dând apei o culoare roz-violacee în special primăvara. E multă substanță organică consumatoare de oxigen, e un mediu reducător cu atomi de hidrogen în neștire, cu sulf dispus la diverse combinații chimice organice și anorganice, cu proprietăți terapeutice. Pe măsură ce factorii fizici se schimbă, organisme și microorganisme mor, se înlocuiesc succesiv contribuind gradual la procesul de peloidizare, de formare a nămolului.
Acesta se formează de la adâncimi de 1 m, dar abia dincolo de 4 m adâncime este curat, amorf, dar omogen, fără scoici, nisip, bucăți de rocă, etc. E constituit dintr-o parte – solidă, formată din granule solide, minerale și organice,
alta – coloidală (gelatinoasă), compusă de asemenea din substanțe minerale și organice, și apoi – lichidă, constituită dintr-o soluție apoasă a substanțelor solide din nămol.
Acționează terapeutic prin proprietăți fizice hidropexice (atrage apa) și termopexice (atrage și reține căldura).
Acționează prin proprietățile chimice, o mulțime de substanțe ce apar doar în aceste condiții extreme, între care un exemplu este faimosul metil-sulfonil-metan, pe care am ajuns să-l luăm și per os, ca pastile – în combinație cu glucozamine și acizi condroitin-sulfurici.
Asupra articulației produce inițial o deshidratare, trage apa și produce la început un mic disconfort, dar introduce substanțe terapeutice și stimulează secreția sinoviei articulare, adică lichid articular proaspăt.
Toate „minunile” acestea se produc în mediul particular, specific, hipersalin, iar tendința actuală de reducere a nivelului (în consecință și a suprafeței) lacului, nu face decât să concentreze sărurile, mediul propice formării nămolurilor terapeutice.
Dincolo de utilitatea medicală, e de menținut și respectat un ecosistem special, unic, foarte valoros prin multele specii endemice (care se găsesc doar aici).
Lacul Techirghiol
