Ne sapăm groapa cu dinții?
Una dintre cele mai importante adaptări ale omului „civilizat” este cea la excesul și diversitatea alimentară. Învățăm să supraviețuim având frigiderul plin și o grămadă de alimente gustoase. Ne-am corupt gustul pentru afumături, alimente picante, sărate (ex. pastramă), într-o lungă perioadă când nu aveam frigider și conservam și noi cum puteam. Acum, deși avem frigidere, punem praf de fum în crenvurști. Deștepți, ce să zic.
Regimul alimentar cu înfometare, numit elegant intermitent fasting sau pe românește post intermitent, are beneficii și riscuri cunoscute, dar deocamdată mă limitez să explic cum funcționează…
Dacă înainte vorbeam de un regim alimentar, restrictiv asupra unor componente sau cantități, aici e altceva, ai putea spune că e mai orbește, mai puțin științific, dar nu e așa. Toate religiile au momente și elemente de post, hinduismul ducându-l la extrem, chiar și creierul beneficiind de o clarificare, o mai bună disponibilitate la trăirile religioase, eventual o mai mare receptivitate la substanțe neurostimulatoare.
Dincolo de 5 ore postprandial (adică după fiecare masă) e normal să ni se facă foame. Dacă dormim, perioada asta se poate dubla, bineînțeles. Stomacul se golește și din pereții lui, ca și din cei intestinali, se eliberează substanțe care generează răspunsul de foame al creierului. La aceștia se adaugă o scădere a glicemiei ca urmare a intrării glucozei în celule, la rândul ei generată de secreția de insulină. Mai sunt și alte mecanisme, multe nervoase, dar și psihice, între care notăm factorii sociali, tentația, obișnuința, etc.
Postul intermitent te îndeamnă, apoi obișnuiește să treci această cascadă de mecanisme, să ieși din rutină în scopul limitării aportului caloric. Te învață să reziști tentației de a mânca. Trebuie doar un efort de a te abține puțin la începutul perioadei de fasting (că post e prea banal spus) Cât timp? Vreo oră – două, fiindcă organismul nu e prost, dacă vede că nu-i dai își retrage semnalele de foame și începe autofagia. Adică se îndreaptă la resursele depozitate și pregătește alți mediatori, care ajută la disponibilizarea grăsimilor în special. Treaba asta e bună și fiindcă se intervine în depozite vechi, care nu au mai beneficiat de mult de o primenire. Așa…. Cu asta se asigură și prevenția bolilor degenerative (ex. cancerul), dar și inflamatorii. Se oxigenează zone în care sângele nu prea ajungea, se activează activitatea celulară a adipocitelor, se reformează țesuturile de depozit,remodelează cele funcționale, inclusiv cel imunitar. Pe povestea asta un cercetător japonez a luat un premiu Nobel în 2016 explicând utilitatea proceselor de autofagie – un termen foarte bine ales, adică te mănânci pur și simplu. Se reciclează proteine, lipide, se arde ce e în smexces, se reduc riscurile inflamatorii și degenerative până la cancere. Crește durata vieții cu până la 20%, fapt demonstrat experimental.
Stai așa 18 – 24 de ore, în funcție de posibilități, după o adaptare de câteva zile, progresiv sub controlul greutății dar și a specialistului. Faci niște analize înainte, dacă ai vreun pui de diabet, regimul ăsta poate fi periculos. Dacă suferi de constipație cronică atenție, poate fi si mai rău cu postul ăsta. Dacă ai gastrită, colon iritabil cu atenție și tatonare postul ăsta de regulă face bine, dar poate și agrava simptomatologia.
De asemenea când vine dezlegarea ai grijă ce mănânci și mai ales cât mănânci, regimul ăsta micșorează stomacul și e păcat să te infunzi cu merinde atunci când e „voie”. Mănânci în porții mici, mai aștepți câteva ore, mai bagi o completare și…iar fasting. Unii se supun riscului operator pentru un stomac mai mic. Regimul ăsta e bun că reduce în dimensiuni stomacul, organ cavitar care de-a lungul timpului devine tot mai mare ca efect al poftelor noastre, al abundentei alimentare, al fermentației postprandiale, nu în ultimul rând a vitezei de alimentare când peretele acestuia nu are timp să comunice că s-a ajuns la capacitate și trebuie oprită alimentarea… Dar stai, mai e și prăjitura, felul 3 – cea mai nasoală invenție gastronomică, cel mai prost obicei alimentar. E generat de faptul că dulciurile dau mai rapid comanda de sațietate.
E bun postul ăsta atunci când nu știi ce și cât să mănânci, când devii gurmand și mai ales când ai un regim mai redus de mișcare.
În principiu se intervine și la consumul de dulciuri, mai ales băuturi cu zahăr, se restrânge cantitatea de carne și în general a hranei procesate. Te restrângi la surse vegetale, nu fiindcă ar fi mai valoroase decât cele de origine animală, dar sunt mai puțin concentrate, mai puțin invazive asupra organismului. Chiar dacă se umple de acid oxalic, ficatul îți va mulțumi mai târziu că nu-l mai infunzi cu lipide și proteine luxuriante – adică bune, dar în cantități excesive. Remarcați că am spus bune, da, sursa alimentară de origine animală e echilibrată, ce poate fi si sănătoasă dacă e mai îndepărtată filogenetic – adică de la animale neînrudite, nu mamifere, eventual pasăre, dar mai bine pește, că de reptile și gândaci nu vorbesc să nu vă oripilez.
Așa cum spuneam sunt contraindicații la diabetici așa cum spuneam, la cei ce suferă de boli renale sau hipotensiune.
Este conceput din comoditatea și răsfățul omului modern de a nu renunța la prostii procesate. Gen facem petrecere, tămbălău, mizerie, apoi ne punem cu toții la curățenie, aerisit încăperile. Este eficient și nu trebuie decât să ne uităm în urmă, milenii de experiență a religiilor, pentru mai multe milenii cel mai mare doctor al omenirii.
