Alfitobius diaperinus – gândacul de bălegar

Insectele acvatice, pentru toți (mai puțin cei cu alergii), sunt o delicatesă 😏

Dar… Pe vremea dinozaurilor (și au fost aproape 150 de milioane de ani), mamiferele erau predominant insectivore. Plantele nu făceau semințe (angiospermele au apărut abia pe la sfârșit), de fructe nu era încă vorba.
Apoi, fără insecte biodiversitatea lumii vegetale era mult mai săracă, viteza de evoluție mult mai lentă.

De asta mamiferele NU au dispărut. De asta existăm. Când ne-a venit vremea (rece) am avut de unde pleca. De la mărimea unui chițcan (ca un șoricel dar insectivor), din viziuni reci și întunecoase în care am așteptat ronțăind gândaci crescuți poate din bălegarul dinozaurilor, am evoluat în mamiferele actuale – elefanți, balene și… oameni.

E o chestie cultural-alimentară, de-a lungul timpului insectele terestre ne-au deranjat. Cu timpul vom uita…

E și o chestie de interpretare a celor care transmit știrile.
Luăm ca exemplu gândacul de bălegar Alphitobius diaperinus – săracul are un nume neinspirat. Nu consumă doar bălegar. Puteau să-i spună simplu Scarabeu – era mai elegant. Apoi, au fost autorizate pentru consumul uman doar LARVELE acestuia, total vegetariene.
Se cresc pe paturi de frunze, legume sau fructe. Înainte de „sacrificare” se țin flămânde pentru golirea tubului digestiv. Practic se scot pe niște paturi cu găurele și se spală repetat câteva zile. Apoi se congelează, sau prelucrează termic prin coacere pentru obținerea făinii – bună și sănătoasă pentru prajituri sau biscuiți. Are vitamina B12 (bună pentru sânge) căutată de vegani fiindcă nu se găsește în nici un produs vegetal – aceștia putând astfel trece peste problema etică de a nu consuma carnea obținută prin suferința vizibilă și înțeleasă de noi, a animalului. Poate odată vom înțelege că și gândacii, chiar plantele suferă – cine știe ce-o mai mânca arunci. Ba știm, alimente obținute prin biosinteză.
Deocamdată e important să înțelegem că Europa nu ne bagă gândacii în gură sau biscuiți, ci doar reglementează relația sanitar – comercială dintre producători și cei care aleg să-i mănânce.