Haideți să vedem ce înseamnă un stil de viață sănătos, din perspectivă atât individuală cât și a mediului înconjurător.
Așa cum ne preocupăm de sănătatea noastră ca indivizi, trebuie să înțelegem că suntem parte a naturii ce ne înconjoară, bineînțeles a societății creeate din care facem parte. Sănătatea acestora din urmă e și a noastră mediul înconjurător se reflectă până la urmă în noi în sănătatea fizică și mentală (dacă le putem separa).
Ne hrănim, respirăm și trăim așa cum ne place, cum am învățat, dar nu totdeauna echilibrat.
Dacă pe această planetă cumva toți se mănâncă pe toți, de la piatră până la cel mai teribil prădător al mărilor sau uscatului, dacă vorba poetului Nichita Stănescu „zgomotul caracteristic este zumzăitul fălcilor mestecând”, acum, ajunși să înțelegem procesele naturale și sociale, poate reușim să uităm originea în câmpiile africane, în peșterile eurasiatice și reușim să facem cu noi, ceea ce am făcut cu multe animale, adică să ne domesticim.
Putem ajunge să ne hrănim fără a produce suferință unor animale care știm că simt durerea, frica, înainte de a ajunge în congelator sau farfurie, poate durerea lor, stresul, hormonii generați în disperarea abatorizării, de creșterea intensivă și forțajul productiv, de selecția unor rase de „producție”, care nu sunt altceva decât monstruozități din punct de vedere endocrin, ajung să ne îngrijoreze și din perspectivă individualistă.
Să luăm de exemplu puiul de găină. Îmi place că e numit așa, e corect, nu e un exemplar matur, nu are nici 2 luni când împlinește greutatea de abatorizare. Are tot arsenalul endocrin de creștere, în special hormonul specific – somatostatina. Fiind o rasă selecționată, de fapt un hibrid de carne, are o garnitură hormonală mult peste cea obișnuită speciei, iar carnea acestuia e inundată cu acest hormon, la care se adaugă tiroidieni, cortizol, factori de creștere ai timusului, etc. De aceea copiii, dar și adulții care mănâncă „Mec” sunt predispuși la gigantism, acromegalie, etc.
Carnea de vită are de asemenea hormoni de creștere, nu neapărat adăugați, dar rezultați din sacrificarea unor exemplare tinere, selecționate pentru creștere rapidă – ce se face cu o producție naturală dar exagerată de hormoni.
Laptele și ouăle au o cantitate importantă de estrogeni, dar și alte produse rezultate din forțajul productiv, inclusiv hormoni de origine vegetală cum sunt de exemplu fitoestrogenii.
Mai mult, omogenitatea metabolică a mamiferelor face ca o mulțime de componente, lipide și colesterol mai ales, să se potrivească ca niște cărămizi omogene în țesuturile noastre și de aici excesul ponderal sau de acumulare a colesterolului în sânge, apoi pe vase.
În maxim trei rânduri vă spun că de la mamifere avem și multe boli infecțioase și parazitare comune, de la păsări mai puține dar să nu uităm de riscul pandemic al gripei aviare, pe când de la pești rarisim, iar de la nevertebrate mai nimic, nici o boală comună.
Consumul de carne provenită de la animale îndepărtate filogenetic, adică rude îndepărtate, cum e peștele sau nevertebratele marine (nu-mi place să le numesc fructe de mare) este recomandabil, chiar dacă au de exemplu conținut mare de colesterol, acesta nu ni se potrivește, intră activ în balanța energetică, este ars în procesele metabolice, conferă vitalitate fără a ne îngrășa excesiv.
Din aceeași perspectivă – și aici mulți nu veți fi de acord cu mine – consumul de nevertebrate constituie o soluție și mai bună, nimic nu ni se potrivește de la acestea, aproape totul se arde în energie. Da, nevertebrate înseamnă viermi și gândaci.
Plantele sunt și mai sigure, dar deseori fiind prea îndepărtate filogenetic și metabolic nu oferă un raport echilibrat între nutrienți și vitamine, uneori chiar lipsind, cum e cazul unor aminoacizi esențiali ca triptofanul, metionina, etc. sau celebrul caz al vitaminei B12 (ciancobalamina). Vegetarienii își dezvoltă progresiv o microbiofloră intestinală (alt termen echivoc fiind de fapt bacterii și protozoare nici unele din regnul vegetal), care compensează prin sinteza cel puțin parțială a aminoacizilor și vitaminelor ce lipsesc în produsele vegetale. Totuși avantajele unei diete vegetariene sunt numeroase, țin de prevenirea bolilor datorate excesului alimentar, într-un cuvânt o dietă bazată pe vegetale nu prea duce la obezitate, hipertensiune, diabet, cardiopatii sau afecțiuni vasculare. Nu face nici nitrozamine în intestinul gros, care să genereze cancer de colon – ce a depășit ca incidență în multe țări bogate pe cel pulmonar. Nu se mai fumează, dar se mănâncă luxuriant, excesiv.
Bine, am vorbit despre perspectiva individuală, dar să vedem ce înseamnă din punct de vedere ecologic.
Creșterea animalelor pentru sacrificare (le numim domestice!?) are un impact negativ asupra mediului înconjurător, știm asta nu? Am auzit de vaca și gazele de seră, am mirosit o crescătorie de păsări sau mai ales de porci și înțelegem că această biomasă animală crescută cu scop alimentar are un impact asupra mediului. Digestia rumegătoarelor este indirectă în mare măsură, acestea au populații bacteriene care fermentează alimentele din rumen și pierde prin gaze o mare parte din carbon sub formă de CO2, dar mai ales metan CH4 – cu un efect de seră înzecit. Este o pierdere datorată unei soluții digestive ineficiente. Porcul, pasărea poluează apele reziduale cu produși (din excremente) ce conțin azot, uree, amoniac, etc, din aceeași ineficiență digestivă.
De fapt mamiferele cu metabolismul lor bazal ce necesită menținerea unei temperaturi corporale constante, sunt hulpave alimentar, au nevoie de cantități mari de hrană, ce tranzitează rapid și bineînțeles că din viteză se pierde mult în natură. Păi un crocodil care nu are nevoie de energie pentru soba metabolică (la 38 de grade C), mănâncă de 10 ori mai puțin decât un pechinez.
Firește că nu ne apucăm acum să creștem crocodili (deși sunt ferme acvatice și pentru așa ceva), dar consumul de vietăți care sunt mai eficiente în conversia alimentelor, cu siguranță reprezintă viitorul alimentar.
Acvacultura este o soluție ecologică fiindcă produce eficient, peștii cam ce digeră pun deoparte, iar mediul acvatic este și o formă de a reduce nivelul de bioxid de carbon din atmosferă (alge care cresc, mor apoi în mâl, scoțând mari cantități de carbon din circuitul atmosferic. Nu înțeleg cât de tâmpiți am fost de-am desenat mari părți din lunca Dunării pentru a face agricultură. Era să uit – pentru creșterea mamiferelor și păsărilor în scop de sacrificare, vedem monotonia a cel puțin 60 – 70 % din ogoare, care produc bineînțeles mâncare pentru acestea. Restul lucrează pentru biodiesel, dar asta e altă poveste tot ecologică. Puteau fi păduri în locul acelor ogoare, cu biodiversitate și sursă de echilibru climatic, dar, ce vorbesc, pădurile au fost tăiate pentru a face teren arabil. Iar deștepții de la UE le subvenționează doar sub formă arabilă, alte variate sunt mai complicate. Au început ceva pentru înființarea de plantații arboricole, stați cu ochii pe ei.
Cu aceleași argumente pot vorbi și de creșterea ecologică a viermilor și gândacilor, dar despre ei vă voi oripila într-un articol ulterior.
