Din nevoia de adaptare la condiții aspre de mediu genul Homo a dezvoltat gândirea anticipativă. Și pe la animale mai apare, dar e limitată la strategii simple de vânătoare.
Efectul secundar al acesteia este nevoia de explicații, chiar teama de neprevazut (bună pentru evitarea eventualelor pericole).
De aici s-a dezvoltat pe de o parte imaginația, pe de altă parte o atenție sporită a celor ce se petrec în jur.
A apărut nevoia de confort, siguranță și protecție, inițial un obiect norocos (totemismul), apoi un strămoș, o altă vietate (animismul), ocazie cu care a apărut….sufletul.
Mai departe strămoșii au devenit zei, care aduceau sau nu ploaia, cereau sacrificii inclusiv a celor dragi, apoi religii politeiste cu un pantheon complex, în final monoteiste.
Religia, sursă de echilibru.
