Plantă ce trăiește în mai toată lumea, cu peste 1000 de specii, iată că are un reprezentant descoperit doar în România Salvia revelata.
Specia generică e S. officinalis, adică terapeutică are denumirea datorată faptului că anumite mănăstiri aveau o încăpere specială – oficina, unde țineau plantele medicinale. Sunt multe plante din acestă categorie care au denumirea de specie officinalis.
O altă specie de Salvie, S. divinorum, ce se reproduce predominant vegetativ, trăiește în America Centrală și conține în cantitate mai mare unii alcaloizi psihoactivi, ex uleiuri eterice între care și thujon. Se fumează, se mestecă folosindu-se în ritualuri. În ceaiuri nu se prea dizolvă, totuși și călugării europeni cultivau diverse specii de salvie prin jurul mănăstirilor – și speciile de la noi fiimd folosite în diverse ritualuri de primenire, de inițiere.
S. revelata, găsită recent, descrisă și stabilită ca taxon separat de S. austriaca, se pare că e o specie mai veche ce s-a menținut între perioadele glaciare, cea de-a doua fiind mai recentă, practic o adaptare pe terenurile Europei centrale în perioada postglaciară. Are, spre deosebire de prima, stamine mai scurte, ce realizează o polenizare laterală față de cea dorsală. Practic grauncioarele de polen ajung pe părțile laterale ale bondarului și nu pe cele dorsale, ca în cazul altor specii de salvie – inclusiv a noii specii Salvia revelata. Probabil că acest tip particular de polenizare s-a dezvoltat în competiția cu Salvia pratensis (salvia de câmp) ce are și ea polenizare dorsală. Practic polenizarea laterală a permis menținerea și evoluția acestei specii, prin prevenirea hibridizării.
Salvia conține substanțe neurotrope, antiseptice și imunomodulatoare, feminizante, cunoscută și folosită ca remediu de toate civilizațiile.
