Astăzi, despre cafea 😊
Mintea omului a evoluat într-o primă fază ca efect al unor condiții de stress adaptativ. Picați din pomi, a trebuit să ne descurcăm folosindu-ne mintea. Apoi am început să gândim proactiv, să ne imaginăm scenarii de supraviețuire și de procurare a hranei. Să găsim soluții de reproducere în afara protecției arboretului. Până aici mai avem câțiva confrați – puțini, poate doar delfinii, orcile sau elefanții.
De aici însă s-a întâmplat ceva – inteligența a devenit criteriu de selecție, acea coadă de păun, cântec al privighetorului (că femela nu cântă). Din acel moment am pășit pe un drum unic, iar ce s-a întâmplat mai departe a avut bineînțeles avantaje, dar și neajunsurile unei minți imaginative, deseori excesive, care a inventat totemuri, spiriduși și zâne, demoni și zei – care au început să ne îngusteze cunoașterea să ne dicteze conștiința. Neuroni care odinioară mișcau membrele sau piesele bucale la artropode (între care și insecte) au preluat alte funcții, cognitive, dar și emoționale. Substanțe din plantele care se apărau de insecte blocând activitatea neuronilor motori, au devenit psihoactive – stimulând uneori excesiv imaginația. Din păcate nu s-a limitat la artă sau tehnică, ci și în direcția născocirii de spiriduși, spirite bune sau rele, zei – mai buni sau mai răi, etc.
Despre cafea și nu numai
