După 1950 geneticianul rus Belyaev, a făcut un experiment cu vulpile argintii în care principalul criteriu urmărit a fost capacitatea de îmblânzire. După 35 de generații de selecție a celor mai blânde a obținut că 80 % din populație se îmblânzea spontan. Interesant este că împreună cu îmblânzirea au apărut caractere fenotipice de câine (urechi căzute, coadă încovrigata, guler alb – ca rezultate ale pleiotropismului genetic zicea Dawkins sau mai degrabă a consangvinizării, zic eu. Acum se găsesc în toate mediile vulpi ce se vând ca animale de companie.
Câini și pisicile „s-au prins” că nu avem mirosul și auzul lor. Mai mult, au observat că vedem mai bine decât ei – și în consecință și-au modificat aspectul exterior în direcția aceasta – legată după cum a observat Belyaev, de caracterele de îmblânzire. Nu mai era necesară camuflarea, ba din contră devenise utilă vizibilitatea. Nu mai folosea agresivitatea ci dimpotrivă se cerea sociabilitate.
https://phys.org/news/2023-08-dogs-complex-facial-communication-humans.html
