Schimbarea climatică afectează ireversibil coralii
Coralii sunt în fapt niște superorganisme formate din asocierea unor polipi ce-și dezvoltă un schelet calcaros și înmagazinează carbonul – folosindu-se de alge simbionte. Acestea sunt în majoritate Zooxantele, dar și alte alge unicelulare care au găsit adăpost în acești polipi.
Sunt cele mai importante vietăți marine ca sursă a variabilitații în mod direct (sunt peste 800 de specii), dar mai ales indirect oferind mediu de viață pentru mii de alte specii, inclusiv pești și alte nevertebrate. Mai mult de un sfert dintre speciile de pești se adăpostesc, hrănesc, trăiesc în recifuri de corali, iar restul depind indirect de aceștia. De la debutul revoluției industriale au mai rămas trei sferturi dintre recifuri, până în 2050 vor rămâne doar un sfert. Refacerea e lentă, ar dura mii de ani
Ca specii au o vechime de sute de milioane de ani și au contribuit de-a lungul timpului la echilibrarea climatului oceanic dar și costier. Aproape au dispărut în apele calde și acide de pe vremea dinozaurilor, dar au constituit un tampon al tuturor schimbărilor climatice. Totuși, în anumite condiții această funcție e depășită, iar modificările climatice actuale au devenit un pericol pentru aceștia.
Dar care sunt fenomenele și mecanismele prin care natura modificată de om acționează împotriva acestora:
Nivelul ridicat al dioxidului de carbon atmosferic generează o dizolvare intensificată în apa oceanelor producând formarea de acid carbonic, și în consecință acidifierea acestora. Fenomenul determină dizolvarea scheletului calcaros al coralilor, practic îl topește.
O temperatură mai ridicată a oceanelor afectează algele aflate în compoziția lor, expunând-le la acțiunea factorilor patologici, reducând nivelul de oxigen, eliminându-se din această asociere, producând albirea coralilor – fenomenul de „bleaching”.
Schimbările climatice bruște determină un stres suplimentar și prin acumularea de aluviuni, exces de nutrienți care ajung să asfixieze polipii, să ecraneze lumina care nu mai ajunge la algele simbionte, să intensifice și schimbe mișcările curenților marini necesari atât reproducerii cât și hrănirii coralilor. În special cei costieri ajung să fie acoperiți cu o mâzgă de alge primitive împănată cu deșeuri îndeosebi din plastic.
