Producerea de substanțe biocide e comună în lumea vie, bacteriană, vegetală sau animală. Penicilina e un exemplu prin care o ciupercă Penicilium se apără de bacterii.
Din câteva mii de specii de alge unicelulare, doar câteva zeci (1 – 2 %) sunt cunoscute că în mediul acvatic concurențial produc ficotoxine ce pot avea efecte asupra sănătății umane devenind generic biotoxine.
Ele se acumulează în corpul molustelor filtratoare, care au dezvoltat în sute de milioane de ani rezistență la acestea. De aceea se acumulează și aceste organisme ce depind cum spuneam de o hrănire statică prin filtrare nu pier. Multe bivalve (scoici) pot filtra până la câțiva litri pe oră ducând la o bioacumulare a acestor toxine, laolaltă cu diferiți poluanți, metale grele, microplastic, bacterii sau virusuri. Acestea din urmă din fericire se pot distruge termic, dar microplasticul dimpotrivă poate deveni chiar mai toxic în condiții de temperatură ridicată.
Majoritatea acestor biotoxine de origine algală sunt foarte stabile inclusiv la preparare termică sau spălare.
Nu totdeauna speciile responsabile produc aceste biotoxine, doar în anumite condiții fie de stress, fie de abundență nutritivă, atunci când apare o dezvoltare explozivă – numită de specialiști înflorire algală (algal bloom). De aceea atunci când anumite specii urmărite, depășesc un nivel de referință al concentrației, intervine prezumția de toxicitate.
În continuare prezentăm cele mai importante dintre acestea:
Diarrhetic Shellfish Poison (DSP) produsă de acidul okadaic , e o biotoxină marină poate fi produsă de dinoflagelatele Dinophysis, o algă ce apare natural în mediul marin.
Paralytic Shellfish Poison (PSP) e un sindrom paralitic produs de acumularea de saxitoxină ce este produsă de unele specii de alge microscopice – dinoflagelate din genul genul Alexandrium, diatomee dar și cyanobacterii). Cu acestea din urmă, care nu sunt alge (eucariote) ci bacterii (procariote, nu au nucleu, au o structură mai simplă, dar care sunt capabile de fotosinteză) situația e mai complicată, ele se dezvoltă în mediile sărace în oxigen, biodiversitate, poluate dar foarte trofice.
Neurotoxic shellfish poisoning (NSP), cauzată de brevetoxină) produsă de dinoflagelatele Karenia brevis cu efecte generale nervoase și digestive.
Amnesic Shellfish Poisoning (ASP) este produsă de acidul domoic, care e o biotoxină produsă de diatomeea Pseudo-nitzschia. Acționează la om pe centrii nervoși ai memoriei, chiar dacă această algă microscopică nu „vrea” decât să paralizeze aparatul bucal al crustaceelor ce o au în meniu.
Azaspiracid shellfish poisoning (AZP) este mai nou identificată în Europa ca urmare a consumului de midii din specia Mytilus edulis (la noi e M. galoprovincialis) contaminat de dinoflagelatul Protoperidinium crassipes. Simptomele combină pe cele are sindromului diareic și cel meurotoxic.
Consumul de moluște poate genera și alte și alte situații de risc de origine virală – Norovirus-ul digestiv, sau bacteriană – Vibrioza produsă de Vibrio sp., ca de exemplu parahaemolyticus, iar la noi în condițiile scăzute ale salinității, cunoscuta colibaciloză produsă de tulpini toxigene de Escherichia coli, dar care toate au ca sursă poluarea fecaloidă umană sau cu ape menajere insuficient tratate.
Câteva concluzii:
– Marea Neagră e vulnerabilă la înfloriri algale, a fost dintotdeauna, în contextul aportului crescut de apă dulce și nutrienți de la Dunăre, chiar și Nipru, a salinității reduse, precum și a platformei continentale extinse cu ape puțin adânci cu volume mici în raport cu suprafața expusă la soare și încălzire/răcire.
– Activitatea umană e tot mai intensificată, iar gestiunea deșeurilor industriale, de transport sau menajere este în continuare necorespunzătoare.
– În zona litorală românească au pătruns numeroase specii de moluște (Rapana venosa, Mya arenaria, Anadara kagoshimensis, dar să nu uităm și de lumea microscopică venită odată cu acestea.
În cadrul activității de monitorizare a zonelor alocate pentru creșterea și recoltarea moluștelor, în număr inițial de patru din care au rămas 3 pe litoralul românesc al Mării Negre, autoritățile veterinare supraveghează și recoltează probe inclusiv pentru a semnala prezența algelor unicelulare cu potențial toxic. Sunt desemnate pentru studiu anumite specii de alge și stabilite niște niveluri maxime acceptabile, care la ultimele prelevari de la sfârșitul lunii mai 2024 au fost depășite.
În consecință s-a suspendat recoltarea bivalvelor (midii) și gasteropodelor (rapane) pentru perioada următoare, concomitent oprindu se de la comercializare cele deja recoltate.
Institutul de Igienă și Sănătate Publică Veterinară examinează probe de bivalve și gasteropode, pentru a identifica dacă există acumulări de biotoxine în corpul acestora, iar dacă nu vor fi identificate astfel de riscuri activitatea de recoltare se va relua.
Cantitatea totală de biotoxine marine (măsurate in tot corpul sau, separat, in orice parte comestibilă) nu trebuie sã depăseascã următoarele limite:
(a) pentru „Paralytic Shellfish Poison” (PSP), 800 micrograme la kilogram;
(b) pentru „Amnesic Shellfish Poison” (ASP), 20 miligrame de acid domoic la kilogram;
(c) pentru acidul ocadaic, dinofizistoxine si pectenotoxine luate impreună, 160 micrograme de echivalent acid ocadaic la kilogram;
(d) pentru iesotoxine, 1 miligram de echivalent iesotoxine la kilogram si
(e) pentru azaspiracide, 160 micrograme de echivalent azaspiracide la kilogram.
(Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală)
Update:nu s-au identificat biotoxine în probele prelevate și în consecință Direcția Sanitară Veterinară și Sănatate Animală de la Constanța a eliminat printr-un ordin separat, restricțiile la pescuit.
Adrian Bilba DVM PhD
