Virusurile gripale sunt destul de specifice unor anumite gazde. Totuși, mai ales în lumea păsărilor ele se cam distribuie între specii. În principiu păsările acvatice sunt mai rezistente, dar ele fac cu precădere forme digestive ce pot constitui rezervor pentru împrăștierea infecției inclusiv la mamifere, atunci când este vorba de un anumit tip – H5N1. E numit așa fiindcă are o anumită stereochimie a receptorilor, de fapt enzime de care se folosește în efortul de a pătrunde în celule – hemaglutinină și neuraminidază – constante la toate virusurile gripale, dar ușor modificate – ceea ce le permite diagnosticul diferențiat în laboratoare.
Iarna păsările se adună și pentru a se cunoaște, de a forma perechile – un fel de clubbing. Ei bine, aceasta constituie premiză pentru difuzarea infecției, iar exemplarele slăbite se pot îmbolnăvi, uneori mortal.
Anul acesta, la nivel mondial se constată un număr sporit de pasaje la mamifere, zeci de mii de cazuri la foci și lei de mare. Infecții au fost diagnosticate la foci, lei de mare, urși grizzly, nurci in Spania, chiar lei într-o grădină zoologică.
Dacă vedem păsări moarte, chiar bolnave, în această perioadă nu ar trebui să le atingem – lăsăm aceasta medicilor veterinari pe care îi anunțăm.
Nu este deocamdată riscul transmiterii comunitare, după părerea mea, pentru o adaptare similară virusului SARS COV 2 e nevoie de un „ajutor uman” în laboratoare. Există însă riscul infecției de tip zoonotic, prin transmitere de la animale la om.
Gripa aviară H5N1
