Le-am penetrat ecosistemele cu animalele noastre, domestice, mai bleguțe, învățându-i să atace și animale mai mari. Obișnuiau să mănânce insecte, rozătoare, mai rar păsări terestre. Acum știu că și mieii, chiar oile le sunt disponibile. Nu mai au o problemă cu prezența omului atât timp cât acesta le oferă hrană.
Ciobanii aruncă placentele oilor prin jurul târlei și se miră de prezența și atacurile șacalilor.
Recent autoritățile au dat liber la vânătoarea unui contingent de 400 exemplare. E o specie predominant nocturnă, tebuie experiență, arme bune cu glonț (care e și destul de scump), periculoase fiindcă bat și dincolo de 2 km, iar vânătoarea nu aduce nici trofeu și nici plăcere.
Se practică cu pândă la cadavru, stai și îngheți câteva ore, în liniște că sunt foarte simțitori și ce ai luat la prima salvă cam aia e, ei nu mai revin o bună perioadă acolo.
Șacalii – un exemplu de succes adaptativ
