Timp de 190 de milioane de ani, mamiferele au fost prăzi ale reptilelor

https://m.digi24.ro/stiri/sci-tech/descoperiri/prima-dovada-a-unui-mamifer-mancat-de-un-dinozaur-rudele-noastre-stravechi-au-constituit-o-masa-pentru-dinozaurii-flamanzi-2191561
Condițiile climaterice (încălzire susținută, continente adunate într-un supercontinent Pangeea) au defavorizat protomamiferele, care au supraviețuit doar în mediile mai reci și mai ales nocturne. Exemplu este Cynodon.

S-au adaptat să-și sape viziuni și să se ascundă, adăpostească în ele – de altfel mai mult de jumătate din speciile de mamifere de astăzi tot în viziuni ce ascund. Mai mult, talia mică menținută pe o perioadă atât de lungă a stabilizat numărul vertebrelor, care este foarte constant. Chiar și girafa a trebuit să folosească anatomia unui chițcan și are ca și acesta tot opt vertebre cervicale. Această limită nu e valabilă în cazul păsărilor, unde lungimea gâtului se poate baza pe posibilitatea unui număr variabil de vertebre, de la 7 până la 26 de vertebre cervicale (la lebăda de vară sau mută – cygnus olor, că altele lebede au mai puține vertebre cervicale). În condițiile în care soarele furniza o mare cantitate de energie termică, iar clima Terrei era orientată spre a o păstra, soluția mult mai eficientă din punct de vedere termodinamic a reptilelor a prevalat și s-a menținut o perioadă lungă. Planeta încălzită favoriza reptilele, acestea prin succesul adaptativ – reproductiv au produs gaze cu efect de seră intensificând în continuare efectul de încălzire.

Mamiferele au rămas mici și nocturne fiind prăzi ale reptilelor, în special ale șerpilor. De fapt adaptarea la viață nocturnă a șerpilor este un rezultat al specializării „dietetice” pe micile mamifere. Au renunțat la membre (cine s-a împiedicat noaptea înțelege de ce), au dezvoltat un organ care e capabil de a „gusta” aerul impregnat cu pata odoriferă lăsată de metabolismul intens al mamiferelor. Cu siguranță că aproape 200 de milioane de ani s-au întipărit în codul genetic de mamifer și în consecință cam toți avem teamă de acestea. Când spun “toți” mă refer chiar și la patrupede care azi au talie mare, frecvent speriate chiar și de un mic șarpe, în condițiile în care un pescăruș nu are nici o problemă.